De-acele clipe cand esti al meu si făptura-mi

nimic mai mult nu vrea-n apropiere

tu n-ai habar si nici acum nu poti pricepe

aceasta mascarada, acest joc.

E vechi precum femeia, vechi precum nasterea

E deopotriva bucurie şi pierzanie.

Nici nu vei şti cât de mult şi cât de des,

în chiar acest fel, vreau să-mi recapăt

trupul. Deci nu-mi cere ce-am spus

acum o săptămână, acum o lună

să fie şi ce spun acum:

te-ai putea plânge doar dacă ochii mei

nu te-ar mai binecuvanta:

nimic mai mult, când eu sunt flacarile

de care te sprijini in tacere

argint-viu precum iadul si raiul

cumpanindu-se veşnic:

acolo să m-ajungi nu poţi.

Acela-i campul de luptă unde se-înfruntă

marile puteri, se războiesc principatele.

Şi ce aleg să spun din toate-acestea

E doar o mică parte. Iar ochii care

te binecuvanteaza trebuie să fie indeajuns.

 

Din vol. JOURNEY POEM, Pamela Mordecai, 1989

Anunțuri