Şi atunci am ridicat privirile şi am strigat:
– Nici un nume nu ne cuprinde cu totul. Priviţi Calea Lactee, curenţii misterioşi ai oceanelor, Vânturile Răsăritului, pulberile de aur ale văzduhului pe care călătoresc cohortele toamnelor, spiralele stelelor. Şi am înţeles toate aceste drumuri se aseamănă, în cele din urmă. Din acelaşi izvor pornesc şi fără ştie, sau poate ştiu, sau presimt, sau legea însăşi e sădită în firea lor, biciuite de o aceeaşi nelinişte se îndeamnă a curge către o aceeaşi ţintă niciodată atinsă. Dar cine ne numele cu care le putem cunoaşte şi stăpâni, descoperi pentru întâia oară sau dezgropa din pământul cel dulce amar al amintirilor?

– E drumul Sării, l-a recunoscut după vorbele mele puţine un bătrân cercetător al pietrelor, pregătit, după cum mi-am putut da seama, şi încheie socotelile cu ispitele vieţii. Sub mantiile verzi ale munţilor, în bolţile de întuneric, acolo unde se zămislesc tainele şi visele, s-a plămădit în focul molcom al veacurilor pulberea aceasta de stele. Bucurie albă înrudită cu stalactitele peşterilor, cu nisipul ţărmurilor pustii, cu florile de gheaţă ale începuturilor, divină şi umilă, aducându-ne aminte de măruntele petreceri şi opriri ale zilelor. Pe acest drum, nevăzut astăzi, purtat de robi fără nume, de umbre fără număr, în caravane curgând greoi în nopţi târzii, chemate a sluji murmurul şi flăcările marilor cetăţi ale unor vise trecute.

– E Vechiul Drum, desigur, mi-au spus unii, e Vechiul Drum şi nimic mai mult. Unul din atâtea altele sortite somnului. -i pace. Lasă-l uitării, căci numele lui pluteşte acum liber de orice amintiri printre păsări şi stele. Nu te împotrivi vieţii căci viaţa l-a părăsit şi l-a dat deoparte şi l-a rechemat în marea tăcere unde toate drumurile se întâlnesc pentru judecata lor din urmă. Dacă este un bine sau dacă este un rău cum am putea şti cu adevărat şi când am avea răgazul fără limite de a-i gândi în deplină linişte temeiurile? Dintotdeauna, victoriile vieţii s-au clădit pe atâtea nedreptăţi, cum ar putea oare amintirea – sau amintirile unor amintiri – care toate se hrănesc cu fantome şi urzesc năluci, fie buni judecători şi a ceea ce s-a întâmplat cândva şi a ceea ce ar fi trebuit, poate, se întâmple? Respectă nedreptatea, dacă o socoti nedreptate, căci a fost sanctificată pe pulberea morţii. E timpul treci mai departe, călătorule.

 

Anunțuri