Asmutire asupra-mi.

Scrisul e val coplesitor. Biruinta filigranata pe-o boare de aripile libelulei, netrezind soaptele mestecenilor si aromele de noroc si de bucurie ale pamantului. Varsta, infatuare in tardiva devalmasie si indemn de a porni la drum, vreme e de arcuri incordate, privire agera si reflexe de cristal. Soroc de concizie si bagare de seama intru simpla bucurie.  „Il naquit avec le don du rire, et la certitude que le monde était fou, et ce fut là son seul héritage.” – Scaramouche, Rafael Sabatini. (Se nascuse cu darul rasului si cu certitudinea ca lumea e dilie si asta i-a fost tot datul ursitoarelor)

Nu suntem nebuni in toate imprejurarile, ci doar cand nu trebuie si dezvelim ganduri in luminisuri ale firii. Vantul bate numai dinspre destin, potrivnicia e joc al aparentelor. Privire spre teluric si mers inainte catre frumusetile din dedemultul lumii.

 In fata colii de hartie poetul devine o lunga si solitara ezitare (Eugenio de Andrade).

Ce seara fermecata.  Intarzii cu privirea in floarea asfintitului.

1

 

 

 

 

1
plumeria

 

 

 

 

Anunțuri