HOLONGÃRI SI CONTRABANDISTI
In unele seri cand de oboseala tot satul cade intr-un somn adanc, letargic, pe crestele muntilor dinspre sud incep sa se furiseze, una dupa alta, lumini misterioase. Omul care n-a adormit inca, le vede ca prin vis si se gandeste: HOLONGÃRII. Pe urma totul adoarme. In timpul acesta, holongãrii isi vad linistiti de treaba. Spre miezul noptii nu mai e pe afara decat cantatul cocosilor. Ei au ajuns in fund de tot, pe burta minei si incep sa caute stufele de aur. Sunt oameni temuti, cu care nu e niciodata de glumit. Sunt, intr-un cuvant, faimosii, vestitii, blestematii holongãri. Duhuri ale noptii. Fantome negre ale fundurilor de mina. Miorlaitori ca pisicile. Sau scotand ragete de fiara. Acestia sunt holongãrii, duhurile minelor de la Rosia Montana. Niciodata prinsi. Nevazuti. Si totusi, oameni de carne si de sange, candva si ei mineri, cot la cot cu turma. Astazi, speculatori ai superstitiilor, hoti indrazneti de aur. Acestia sunt holongãrii. Hoti de aur. Hoti si mineri in acelasi timp, pentru ca in taria noptii se baga pe baie cu dalta si dinamita dupa ei. Merg de-a dreptul la stufele de aur, neglijand restul, asa cum hotul patruns in gradina, fura cele mai frumoase mere ale copacului. Holongãrii fura doar aurul curat. Minereul il lasa pentru oamenii care vin ziua, sa-l care cu roaba sau cu sacul.
G Bogza, Tara de piatra

Anunțuri