Funigei, merișor, busuioc. Ziua e blândă ca azima, frumoasă cum era căruța noastră când o încărcam cu vișine, ca să mergem la Brăila, și senină până-n toate ungherele simtirii. Merg prin Câmpia română și ascult cum sunt bătuți nucii cu prăjina in sate. Fire prelungi, desprinse parcă din mătasea duminicilor de vanătoare plutesc peste hotarele unind Dunărea cu Târnavele, sau cu Ialomița. Sub potcoava orizontului, într-o rariste, inălțată deasupra lumii din zăvoaiele Buzăului sau ale Râului Târgului, limba romană leagă rod în gura lui Dumnezeu. Stau si ascult:
– Petre, n-auzi mă, când te strig ? Sau îți place să mă vezi spărgandu-mi pieptul ?
– Săru’ mana, Doamne, am sosit. Eram…
– Nu mă interesează unde erai si ce făceai. Dă fuga după niste alge de mare ca să căptușesc cuiburile astea de barză care-au rămas goale.
– Gata, cobor imediat în strâmtoarea Dardanele.
– Dar ce-i cu tine, văd că șchioapeti ?!
– Urmările pelerinajelor, Doamne.
– Povești. Iti place să-ti sărute picioarele toti câti vin în vizită la biserica Vaticanului.
– Să trăiti. Dumneavoastră le știti pe toate.
– Pavel zice că mă bârfești. Bagă de seamă, pot să mă supăr.
– Dumneavoastră sunteti deasupra vorbelor noastre.
– Nu uita că la inceput a fost Cuvântul si după aceea toporul. Vezi să nu fac o parabola cu butucul care așteaptă sa fie despicat. Hai, du-te și-mi ridică o mănăstire.
– Pai, ziceati să merg dupa alge…
– Dupa alge poate să se duca si un înger. Că-i văd motaind cu miile sub tufisuri.
– Se spunea ca sâmbata ne dati liber.
– Iar începeti cu săptămana de lucru de cinci zile !? Petre, cred ca tu esti sufletul sindicatului. Află că cine plăteste, ala comandă. A sosit timpul să fac putina ordine. Ce, crezi ca nu știu ca se fumează pe-aici tigări cu opium ? Juma din rai e cultivat cu cânepa indiana ! Am închis ochii, m-am facut ca nu vad mai nimic din ce se-ntâmpla in câmpia dintre Tigru si Eufrat, dar iata, plec să va pârjolesc semanaturile. Ramâi pe loc și-mi pazește cuiburile, să nu le înhate turistii. Cheama-mi norul personal. Cel mai racoros. Mi-e cald. Si sa ma urmeze patru roiuri de lacuste.
– E dreptul dumneavoastra să ne pedepsiti, Doamne.

Si după ce l-a vazut plecat:

– Frati creștini, vin timpuri grele. Trebuie neapărat să ridicăm o mănăstire, daca gasim vreun teren liber. Hei, ingere, ia vino-ncoace.
– La ordin, Preasfinte.
– Mă, tu ce-ai fost pe pămant ? Neamt, rus, american ?
– Băiat de prăvălie român, Preasfinte.
– Negustor, adicătelea.
– Ne-ati nationalizat pravaliile.
– Fii serios. Am zis si noi, într-o clipă de mânie, să vă punem la incercare vreo cinci-sase sute de ani. De ce umbli brambura pe-aici ?
– Mă duceam să culeg curmale pentru săraci.
– I-auzi la el, milosul ! Iti pui urgent aripile de defilare si zbori pana la Marea Neagra. Doamne-Doamne vrea un coș cu alge din apa mării de pe litoralul românesc. Jos, acolo, toamna e caldă, vezi să nu-ti fure mintea vreo artistă de pe plaja nudistilor de la Vama Veche. Apropo, tu ce esti, baiat, sau fată ?
– Știti, noi n-avem sex.
– Mă găgăută, mie-mi servești basmul asta ? Pai cine l-a nascocit, ma !?
– Mi-a spus un ministru al lui Papașa, pe care Papașa l-a trimis la noi fără să-l cerem…
– Fii atent cum vorbești. Vorba durează mai mult decat oasele. Ia spune, tu ai scris cu catran pe clădirea aia de la malul Oceanului: “Oprimati din întreaga lume, eliberati-vă de orgoliul de a fi sclavi” ?
– Preasfinte, n-am scris eu, ca nu sunt tare la suplicii. Dacă-mi bagă cineva deștele la ușă si strange, s-a zis, dau tot din mine. Dar să vă răspund la întrebarea dintai: sunt baiat.
– Perfect. Inseamna ca n-ai să te incurci cu italienii. Dă-i drumul si duminică să fii înapoi.
– Luni dimineata, preasfinte.
– Duminică.
– Bine, dar dacă-mi face cu ochiul o fată, pot s-o aduc aici ?
– Exclus. Pana n-ajungi arhanghel, nu discutăm. Pai ce câstiga, ma, un înger in ziua de azi ? O scovergă, o sabie de lemn, două rânduri de pene…
– Si trei sute saizeci de nopti de nesomn si belele. Ca noi, ingerii, suntem ca infirmierele, bolboroseste, nauc, un copil: “inger ingerasul meu, totdeauna fii cu mine si ma-nvata să fac bine”, gata, esti obligat să stai pupăză lângă patul lui.
– Te exprimi ca un braconier.
– Adica?
– Adica latri prea mult pentru gradul tau.
– Preasfinte, va sunt cel mai credincios slujitor si ma tineti de-o vesnicie soldat. Vă plac pastravii ?
– N-am mai pus gura de când umblam cu vârșele.
– Luni dimineata v-aduc eu zece bucati, inveliti in foi de brustur ude.
– Aripioară, ia-ti vant ca-mi lasă gura apa. Arhanghelii, atentie la mine: până diseară recoltati cânepa indiana de pe terenurile nedeclarate si băgati tractoarele să are. Dacă gasesc un petec de pamânt care să dea de bănuit, v-ati ars.

Nu mai ascult, mă opresc, fiindca stiu ca după clipele de pândă urmează alarma. Acoperis de tigla rosie, horn de table, crestet ruginit al unui cires. Jur imprejur, bolta de iederă. Via miroase a săndoaică. Pe prispa casei, o damigeană, cartofi cât labele de urs, siruri de plătici sparte pe spinare cu cutitul si insirate la streasină, un teasc mirosind a must proaspăt, ardei uscati, o movilă de pepeni, doi copii si doi elevi de liceu – unul pe un tron de flori de crăita, alalalt tinând in mână niste porumbei.
– Ce faceti, baieti ?
– Ne jucam.
– De-a ce vă jucati ?
– De-a Dumnezeu, de-a povestile si de-a locuri din tara noastră. Dumneavoastră pe cine căutati ?
– Vreau să aflu dacă funigeii se manâncă.
– Niciodată. Ei sunt buni numai ca să fie si să-i privesti. Dacă vă e foame, rupeti niste pere galbene. Si struguri. Nu se supără nimeni.

Mi se pare ca eram pe lânga Dunare.
Sau prin Buzau.
Sau pe Târnave…

1

NB: Calde multumiri si toata pretuirea mea blogger-ului BOYARUL. Catalin

Anunțuri