Cum gândeste poporul român – C. Noica (fragment)

Daca ar fi un sambure rational in „masura” noastra, am intelege, cat de cat, rationalitatea? O intelege sufletul romanesc? Credintele, noastre populare au inchipuit o legenda plina, de talc in aceasta privinta. E legenda celui de-al doilea pacat al lui Adam (Tudor Pamfilie, Povestea lumii de demult dupa credintele poporului roman, Bucuresti, 1913, p. 95). Dupa ce i-a gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i s-a facut mila de Adam si Eva, vazandu-i cat se chinuie. Le-a dat mestesugul de a face pamantul roditor, dar le-a poruncit sa nu are mai mult decat o brazda. Roadele culese de pe acea brazda le ajungeau. Dar, intr-o zi, pe cand Eva era insarcinata cu Cain, vine diavolul la ei si-i intreaba : „- Voi mai aveti grau ? – Doar pentru cateva saptamani. – De ce nu arati mai mult, caci o sa aveti copii ?…” Iar Eva gaseste sfatul chibzuit, rational (nu e semnificativ ca intai femeia e „rationala” ?). Convinge pe Adam sa faca cum e mai bine, iar, in clipa cand lanul e mare si fagaduitor, se arata Dumnezeu, pustieste lanul si spune lui Adam : „Tu, omule nesatios… De azi inainte poti ara cat iti place, si eu iti voi da iarasi cat imi va placea mie.”

Anunțuri